Noutăţi

„Faraonul” strugurilor de masă afirmă că Moldova are perspective bune în această ramură, dar numai cu o strategie clară şi investiţii în calitate

Khaled Hassanien, originar din Egipt, este expert internaţional în domeniul producerii strugurilor de masă. Cu suportul Programul de Servicii Financiare Rurale şi Marketing (IFAD IV), el a vizitat Republica Moldova în perioada 10-15 august 2009. După  participarea la mai multe seminare de instruire a producătorilor locali, el a oferit interviul ce urmează jurnalistei Liliana Beregoi de la "Businessul Agricol".

Care este situaţia curentă în sectorul viticol în Egipt?

Cu 20 ani, în urmă, situaţia ramurii viticole în Egipt era asemănătoare cu cea care este în prezent în Moldova. Fermierii, la fel, nu doreau să facă analizele necesară, să se concentreze asupra soiurilor rentabile, dar am lucrat cu ei, i-am învăţat şi lucrurile s-au schimbat.

Noi dispunem de două tipuri de soluri: în delta rîului Nil – sol lutos care ocupă 6 % din suprafaţa totală de terenuri arabile din ţară, pe celelalte 94% se întinde pustiul. Chiar şi în asemenea condiţii, producătorii egipteni capătă 20-30 tone/ha struguri de masă.

Egiptenii plantează vii de mii de ani, avem foarte multe soiuri locale.

Totuşi, am analizat minuţios soiurile populare pe pieţele de export, le-am adus în Egipt şi la moment, viile respective produc deja. Toată producţia exportată provine din aceste vii cu soiuri noi.

Viile noastre au o altă formă, o mare parte din ele fiind acoperite.

Care este cantitatea strugurilor de masă egipteni care merge la export şi care sunt ţările de destinaţie?

Exportăm struguri de masă în Marea Britanie, Olanda, Germania, Italia, Rusia, în Ţările Arabe şi Orientul Îndepărtat. Anual se exportă peste 70 mii tone de struguri, în anul 2000 această cifră era de doar 3 mii tone. În acest an, Preţurile de export pe piaţa din Marea Britanie, au fost de 30-36 lire sterline pentru o lada de 9 kg (circa 60 lei/kg), aceasta fiind de fapt principala noastră destinaţie de export.

Care sunt costurile de înfiinţare şi întreţinere a unei plantaţii de viţă-de-vie, în Egipt?

Dacă vorbim despre înfiinţarea unei plantaţii cu un sistem nou de irigare, cu un sistem nou de plantare şi butaşi noi, adăugînd şi munca de un an, toate acestea vor costa cca 15-20 mii de dolari, pînă la intrarea pe rod.

Întreţinerea plantaţiei pe un an de zile aduce cheltuieli de aproximativ 7,5 mii dolari pentru un ha neacoperit şi 10 mii pentru plantaţia acoperită. Forţa de muncă, în Egipt, este puţin mai ieftină, decît în Moldova, în acest sens 50 la sută, din costuri, revine forţei de muncă, care are tendinţa de creştere.

 În ce măsură sunt susţinuţi producătorii egipteni de către stat?

Statul egiptean nu subvenţionează direct această ramură. Există bănci agricole, dar fermierii preferă să-şi construiască afacerea pe picioarele proprii. Cca 10 % din producători primesc susţinere din granturi, ceilalţi activează independent, încercînd să reducă din costuri şi să îmbunătăţească calitatea, aplicând tehnologiile avansate.

Care este nivelul de cunoştinţe tehnice a producătorilor moldoveni?

În Moldova, nivelul cunoaşterii şi implementării tehnologiilor moderne de producere a strugurilor de masă este scăzut. Producătorii ar trebuie să reevalueze anumite aspecte, pentru că ceea ce era adecvat 10-15 ani în urmă, nu mai este aşa în prezent. Viaţa este în continuă schimbare, preţurile pentru produsele agricole scad, iar costurile sunt în creştere. Noi trebuie să progresăm, să ne dezvoltăm, să obţinem informaţii noi.

Dacă vorbim despre cunoştinţe, atunci nu există un apogeu, în acest sens, cunoştinţa este viaţa în sine. Dacă am ajunge la apogeul cunoaşterii, aceasta ar însemna că am ajuns la sfîrşitul vieţii.

Cum caracterizaţi sectorul strugurilor de masă din Republica Moldova?

La capitolul producerii strugurilor de masă, Moldova are anumite probleme.

Există o multitudine de soiuri, care nu corespund cu tendinţa mondială de a cultiva doar cîteva. Agricultura este o industrie, dacă ai multe soiuri în vie atunci trebuie să munceşti cu fiecare în parte. Producătorii de struguri de aici afirmă: noi avem 30 de soiuri şi toate sunt bune. Nu sunt de acord cu acest lucru.

Un alt aspect, este, productivitatea mică la hectar, în mediu se pot obţine 25-30 tone/ha, de la unele soiuri chiar mai mult, iar moldovenii obţin, în medie, 6-7, în cel mai bun caz 10-12 tone/ha. Dacă se obţine doar 1/3 din ceea ce este posibil, atunci apare întrebarea: în ce situaţie este Moldova, la capitolul dat?

Consider că ar trebuie să fie reevaluat tot ceea ce este legat de soiuri, să fie plantate doar cîteva, dar de la care să se obţină o productivitate înaltă.

Alt aspect, ţine de sistemele de formare a butucilor. Vizitînd viile din Moldova şi discutînd cu mai mulţi profesori de la universitate, am realizat că sistemul de formare existent – pe spalier – trebuie să fie reevaluat. Acest sistem este practicat mai des pentru strugurii tehnici şi nu este prea potrivit pentru producerea strugurilor de masă. Trebuie să înţelegem că dacă avem un litru de apă nu putem să-l turnăm într-un vas de 200 ml, la fel şi cu suportul pentru vie, care nu ne permite să obţinem o roadă mare.

De asemenea, am observat ca producătorii de aici nu practică analiza solului, apei, a frunzelor. Planta nu plînge din timp, o putem vedea plîngînd doar la ultima etapă, cînd moare. De aceea este important să-i facem analizele la timp, ca să cunoaştem în detalii de ce microelemente are nevoie.

Nu doresc să se creadă că totul este pierdut, anumite lucruri pe care le-am văzut în plantaţiile din Moldova sunt chiar foarte bune. Strugurii arată excelent. Sănătatea viţei de vie este bună, iar solul, ca compoziţie, este de necrezut. Deci, aveţi o serie de avantaje, şi trebuie să lucraţi pentru eliminarea dezavantajelor.

În opinia dvs. care ar fi soluţiile pentru asigurarea dezvoltării sectorului strugurilor de masă în Republica Moldova?

Producătorii, ar trebui, în primul rînd, să ştie care sunt condiţiile climaterice, care este solul şi calitatea apei. Ulterior trebuie elaborată o strategie. Conform acestei strategii vor fi determinate cîteva soiuri care vor fi convenabile, atît pentru producători, cît şi pentru piaţă.

Pe de altă parte, această strategie trebuie privită ca un sistem complex de măsuri pe care le vom aplica. Ea trebuie să cuprindă ce fel de irigare vom folosi, ce fel de îngrăşăminte, care va fi sistemul de plantare şi formare, cum să obţinem un produs bun din punct de vedere al calităţii, dar şi cantităţii. Vom include aici tot ceea ce ar pute să afecteze aceste componente. Strategia trebuie să fie una amplă şi să acopere toate aspectele, să ia în considerare care va fi piaţa de desfacere, logistica şi facilităţile.

Aş sugera ca toţi cei implicaţi în această activitate: producători, exportatori, savanţi şi guvernanţi să lucreze într-o echipă, fiecare să-şi cunoască rolul şi sarcinile. Este cert un lucru: cunoaşterea problemelor ne apropie de soluţii.

Dacă facem o delimitare între producătorii mari şi cei mici, care ar trebui să fie susţinuţi?

Experienţa Egiptului arată că întrebarea nu trebuie pusă în acest mod. Fermierii mici au nevoie de cei mari, pentru că acestora le este mai uşor să testeze noi tehnologii, noi abordări. Când vor fi succese la producătorii mari, cei mici vor veni în urma lor. Însă la un moment dat, şi fermierii mari vor avea nevoie de cei mici. Spre exemplu, construind o linie de ambalare, producătorii mari pot acoperi jumătate din capacitate, a doua jumătate poate fi acoperită prin atragerea producătorilor mici. Astfel primii devin mult mai atractivi şi pentru exportatori. Dacă atenţia va fi concentrată exclusiv asupra celor mici ei se vor dezvolta individual, dar nu vor dezvolta o industrie. În Egipt sunt producători mici care devin furnizori pentru cei mari, dar sunt şi producători care se orientează doar spre piaţa internă.

Cine are de cîştigat în urma vizitelor de studiu? Nu apare pe această cale un nou concurent pe piaţă?

Pe noi, vizitele în străinătate, ne-au impulsionat să ne dezvoltăm. La început cunoşteam prea puţin, în timp am învăţat multe lucruri şi acum vizitele noastre se concentrează pe reactualizarea cunoştinţelor. Este un mare avantaj pentru ţările vizitate, ele au ocazia să nu repete greşelile pe care le-am comis noi, la o anumită etapă. Pe de altă parte se stabilesc legături, relaţii. Între Egipt şi Chile există o tradiţie de a organiza împreună conferinţe, întruniri, de a face schimb de experienţă. Cu Africa de Sud şi mai mult: în afara schimbului de informaţii se fac şi multe afaceri de interes comun, în special în domeniul materialelor, substanţelor şi echipamentului necesare în procesul de producere.

Cum vedeţi relaţiile de viitor între Egipt şi Moldova?

Dacă nu se va produce schimbarea, în ţara dvs., dacă producătorii vor rămîne cu acelaşi nivel de cunoştinţe tehnice, atunci relaţiile între ţările noastre nu vor avea viitor. În caz contrar, vor fi dezvoltate relaţii bune de parteneriat. Altfel spus: cum va fi acţiunea aşa va fi şi reacţia.

Cum vi s-a părut Moldova?

Am o impresie bună despre această ţară. La nivel emoţional, îmi aminteşte de ţara mea. Moldovenii par foarte calmi, prietenoşi, deschişi. Locuind la ţară, sunt deprins cu o astfel de atmosferă. Traficul în oraş este mult mai liniştit, comparativ cu cel din Cairo. Şi încă ceva, mi-a plăcut, deosebit de mult, brînza moldovenească.

Biografie

Născut la 4 august 1974 în provincia Giza, localitatea El Dessamy, Egipt

A studiat la Colegiul şi Universitatea din Cairo, Facultatea de Agricultură, specializarea Horticultură

După absolvirea studiilor a lucrat într-o pepinieră viticolă

1995-2005: activează în cadrul departamentul tehnic al HEIA - Asociaţia de Dezvoltare a Exporturilor Horticole. Ulterior devine şeful oficiului din Luxor, unde s-a specializat în producerea strugurilor de masă. Este cunoscut printre fermierii din Egipt drept „Faraonul strugurilor”

2005 – prezent: activează în compania spaniolă AGQ, în calitate de consultant tehnic în domeniul irigării şi fertilizării

Este căsătorit, are 3 copii.